Peripețiile mele de când eram copil

Peripețiile mele de când eram copil

Cât aș vrea să mai fiu copil și să nu duc grija traiului ăsta de acum. Aș vrea să mă mai duc la joacă fără să îmi pese de nimic. Îmi aduc aminte, când eram la grădiniță, să vă spun sincer, ( nu îmi plăcea deloc), am fugit odata de acolo și am vrut să mă duc acasă ( era foarte aproape, doar traversam strada și intram în bloc). Treaba era că nu am mai știut să ajung acasă și am plecat la un magazin din apropiere. Am început să plâng de mama focului că mă rătăcisem și nu mai știam cum să ajung înapoi.

Vânzătoarele de acolo mi-au dat o ciocolată ca să mă mai potolesc, dar eu cum eram de udă pe fața de atâta plâns, așa de rău m-am murdărit că îți venea să plângi de mila mea. Noroc că una din vânzătoare m-a recunoscut și s-a dus repede la mine acasă.

Eram mica si nazdravana

Cum a auzit mama, a venit într-un suflet să mă ia de acolo, dar când m-a văzut în halul ăla nici nu s-a mai supărat pe mine că fugisem de la grădiniță, m-a luat în brațe, m-a pupat și acasă cu mine.
Altă întâmplare de când eram mică și năzdrăvană a fost când a făcut mama într-o zi zacuscă și, așa de bună a ieșit că am mâncat ca un purceluș.

Imediat, mama a chemat salvarea că îmi era foarte rău și m-au luat la spital. Acolo medici specialiști în astfel de probleme, i-a spus mamei că am făcut hepatita.

M-a internat de urgență. Eram atât de palidă la față că, dacă te uitai la mine te speriai rău.

Imaginatii de copil

Ce viață bună am dus eu acolo, așa copii buni erau în salon cu mine, ne jucam cărți, nu aveam televizor, dar nici nu ne trebuia. Îmi aduc aminte, că pe timpul ăla era difuzat la TV serialul Dallas și, atunci când venea mama la mine o păcăleam că văd serialul. Dar de unde, eu mă uitam pe pereți și, lumina de afară bătea în salon, așa eu aveam impresia că apăreau tot felul de imagini cu păsărele din pomii de afară, plus ce imaginații mai aveam eu, minte de copil.

Când m-au externat, învățată de acolo cu reguli stricte, nu ca acasă, voiam să îmi fac numai eu patul, exact cum făceam în spital, asta o perioadă până m-am plictisit și trebuia să îl facă tot mama.
Altă isprava de a mea a fost când am plecat cu bunica la țară și tot jucându-mă în grădină, am căzut într-o tufă de urzici, vai, vai, vai, ce-am putut să pățesc dacă nu am fost cuminte, să mor de usturime și nimic mai mult.

Bunica mea cand a văzut ce am pățit, m-a luat de mână și fugi în casă să îmi de-a cu alifii ( nu prea mai țin bine minte cu ce mi-a dat) și, ca să nu mai plâng, mi-a dat o prăjitură și m-a luat cu ea la cules de ciuperci în pădure.

As vrea sa mai fiu copil

Știa că mie îmi plăceau mult ciupercile și ghebele, plus că ea le gătea așa de bine că te lingeai pe degete.
Și am făcut multe isprăvi când eram copil, dar asta ar însemna să vă țin toata ziua la povești ( vorba vine).
De asta vă spun că tare aș vrea să mai fiu copil și să nu duc grija zilei de maine.

Peripețiile mele de când eram copil