Mă trezisem brusc, tresărind, de parcă cineva m-ar fi atins pe umar și aproape că mă așteptam să îmi văd iubitul aplecat deasupra mea, în timp ce clipeam în încăperea întunecată. Dar el nu era acolo. Cum ar fi putut sa fie? Era plecat, iar eu eram aici, singură și tristă.
Trăgând pătura peste mine, m-am întins la loc în pat, sperând să adorm din nou. Curând mi-am dat seama că nu aveam nici o șansa, din moment ce mintea mea începuse să zboare.

Eu mă certasem cu iubitul meu cu câteva zile în urmă, și această mică neîntelegere prostească, în legătură cu ceva nesemnificativ, încât nu suportam aproape să mă mai gândesc, înca plana asupra noastră un fel de răceală.
Ar fi trebuit să trec peste mândria mea și să vorbesc cu el despre ce mă deranja, mă mustram eu în gând. Mă gîndisem la asta, dar nu o făcusem.

Nici el nu vorbise cu mine la telefon, așa cum obișnuia când era plecat și eram îngrijorată că lucrurile ar fi putut lua o amploare nedorită și, atunci weekend-ul nostru împreuna, pe care îl așteptam cu atâta nerăbdare, va fi compromis.
O să împac eu lucrurile când va sosi acasă, am reflectat eu, o să-i cer iertare, chiar dacă nu era vina mea în totalitate. Nu suportam neîntelegerile cu cineva care îmi era drag, întotdeauna fusesem așa.
Curând, mi-am dat seama că n-am să mai pot dormi din nou în dimineața aceea m-am dat jos din pat, și am mers la fereastră.

Ridicând jaluzelele, am aruncat o privire afară, întrebându-mă cum va fi vremea azi. O fâșie de luminăa senină apăruse la orizont. Cerul de deasupra era cenușiu și rece, la această oră matinală, chiar înainte să se crape de ziuă.

Mi s-a făcut frig și mi-am luat halatul de bumbac. Era rece în dormitor, aproape frig de-a binelea, dar imediat m-am dus și am pornit centrala pentru a face cald în casă, ca să pot pleca spre bucatarie să îmi beau cafeluța cea aromată. Era încă întuneric în casă, așa că am aprins câteva lumini, în timp ce mergeam prin casa tăcută și liniștită.
Ajungând în bucătărie am închis ochii pentru o clipă, gândindu-mă la iubitul meu. Știam că totul se va rezolva cu bine între noi, de îndată ce va sosi el și ne vom împăca, așa se întampla de fiecare data când aveam o mică neîntelegere.

Nu exista nici un motiv ca de aceasta data lucrurile să se petreaca diferit. Una din calitatile iubitului meu era că avea capacitatea de a da la o parte neplăcerile de azi și de ieri și, să se gândească la ziua de mâine.
Nu-i stătea în fire să țină supărarea. Era un barbat mult prea deosebit pentru a face așa ceva. Prin urmare, el uita repede micile noastre certuri și opiniile contradictorii. Ne asemănăm mult în această privință. Din fericire, amândoi avem capacitatea de a trece peste asta cu optimism.

Îl iubesc foarte mult și de abia aștept să vină acasă ca să i-o spun, cu toate că știe acest lucru.

Apoi m-am trezit din somn.