Din copilarie am iubit natura și fiintele salbatice si i-am incurajat si pe copii mei sa respecte toate fiintele vii, sa iubeasca animalele, pasarile si insectele care traiesc pe pamantul noastru.
Inconstient si adesea fara a intelege ce fac, unii oameni pot fi ingrozitori de cruzi si intotdeauna ma infurii cand ii vad facandu-le rau animalelor mici, fara aparare, rupand aripioarele fluturilor, strivind melci si aruncand cu pietre in pasari. Dar, cel mai tare ma doare atunci cand vad o bestie cu chip de om maltratand un caine sau un cal.

Atunci nu mai sunt eu, parca devin alt om, dar sper sa nu mai fiu nevoita vreodata sa vad asa ceva care sa ma marcheze foarte mult.
M-am decis cu mult timp inainte sa se nasca copii mei, ca nici unul dintre ei nu va face vreodata rau vreunei fiinte vii.
Pentru a face natura mai personala si a le-o face mai aproape de sufletul copiilor mei, am inventat povesti despre micii nostri prieteni care locuiesc aproape de zidul din gradina. Le spuneam copiilor mei cand erau si ei mai micuti, de povestea cu sarpele cel negru, prietenos, care are o slabiciune pentru ciocolata cu cirese si care si-ar dori sa fie proprietarul unei cofetarii, despre cele doua veverite casatorite si fara copii, care ar vrea sa adopte unul sau doi, despre iepurasul care are o ambitie ascunsa de a participa la o parada si, multe alte povestirii care ii incantau si se distrau foarte mult atunci cand le povesteam.
Copiilor mei le placea sa le povestesc micile mele istorioare, de fapt, nu se saturau niciodata de ele si trebuia sa le repet mereu. Pentru a le face placere copiilor mei, inventam intotdeauna aventuri noi, ceea ce, de multe ori, imi punea imaginatia la grea incercare.
De cateva ori, mă gandeam ca poate ar trebui sa le astern pe hartie si sa le ilustrez. Chiar ma distram cand ma apucam sa le desenez cate ceva sau cand le faceam cate o felicitare.

Atunci, mi-a venit o idee interesanta. Ce surpriza minunata ar fi pentru ei daca as crea o carticica sau o felicitare ilustrata, pentru fiecare din ei si, le-as oferi de ziua lor.
Am oftat in gand, oare eram caraghioasa daca faceam asa ceva pentru ei? Nu prea cred, dar am incercat, macar stiam ca ii va bucura daca vor primi asa ceva.

Ce timpuri frumoase… Si cu ce drag imi aduc aminte de ele.