Amintiri frumoase din Delta Dunării

Amintiri frumoase din Delta Dunării

Acum un an ne-am gândit să plecăm în deltă cu mașina noastră, dar nu aveam cum să nu îl luăm și pe nepoțelul nostru de cinci anișori. Eașa simpatic, să nu mai zic ce năzdrăvan este ( și acum când mă gândesc cât de fericit a fost în acea excursie, cum a putut el să prindă peștișori.)

Tot drumul până să ajungem în deltă, nepoțelul meu a vorbit vrute și nevrute, parcă nu mai avea răbdare să ajungă acolo. Ne tot întreba cu ce s-ar putea juca acolo, dacă putea și el să pescuiască, dacă ne plimbăm cu barca… și așa a făcut tot drumul, nu i-a tăcut nici un pic glăsciorul. Dar pe noi ne distra știind că el este un copil năzdravan, dar și ascultator.

Când am ajuns în deltă

Și uite cum ajungem în deltă și ne descărcăm bagajul de zici că ne mutam cu totul acolo, am luat cu noi tot felul de obiecte necesare pentru o astfel de excursie, dar cât pe aici să uităm cortul, atât de emoționați eram, plus copilul că nu ne dădea pace deloc, punea tot felul de întrebări.

În primul rând am campat, ne-am odihnit un pic și am plecat spre locul unde am vrut să pescuim și să vedem locul unde voiam să pescuim.
Unchiul lui, inițial a vrut să îl învețe să pescuiască, primul lucru a fost să îi arate cum să țină undița și apoi să o arunce în față.

El tot o arunca în spate și după aia în față, era de o veselie nemaintâlnită, radea cel mai tare, așa de mult îi plăcea cum se ducea undița și tot așa până când a învățat și a putut prinde și el doi peștișori.

Închirierea unei bărci de la un localnic

Ne tot zicea: Uitați-vă, prind peștișori și, mai arunca odata undița și râdea de mama focului. Se distra maxim, dar mai ales când a văzut că a putut prinde și el doi peștișori era să leșine de bucurie.
Și totuși, fiind în deltă,ce era mai potrivit decât o barcă care să ne ajute să descoperim frumusețile acelor ape și locuri.
Așadar,am închiriat o barcă de la un localnic pescar. Soțul meu e un pescar bun, dar are și mult umor, așa că s-a înteles cu nenea ălă la fix.

În sfârșit, am putut să vedem pescăruși și lebede, plus tot felul de păsări călătoare.

Cu toții în jurul focului

Să vedeți ce mutrișoară a făcut nepoțelul meu drăgălaș când a văzut că ne urcăm în barcă și începe soțul meu sa de-a la vâsle, i-ar fi plăcut și lui să vâslească, dar erau prea grele și cum era el micuț nici atât nu avea cum sa reușească.

Dar a fost mulțumit când a văzut pelicanii, ce țipete de bucurie a putut să scoată atunci.
Când să coboram din barca, ne-a fost foarte greu să îl dăm jos, așa de mult i-a plăcut plimbarea cu barca pe ape liniștite și toate viețuitoarele de acolo.
Seara ne strângeam toți lânga cort în jurul focului, cu toate că nepoțelul meu era atât de obosit, nu mai simțea nici tânțarii care îl bâzâiau și îl ciupeau.

Stătea foarte bine în brațele mele și era foarte liniștit.
După câteva zile, am luat drumul spre casă cu nepoțelul meu bosumflici, i-ar fi plăcut foarte mult să rămână acolo.
Și așa s-a încheiat minivacanța noastră, rămânând cu amintiri frumoase din deltă.