Prima zi de scoala alaturi de colegi noi

Intrase pe usa cu cateva minute inainte de inceperea primei ore. Era in prima zi de scoala. Fata cu parul blond si ochii verzi era foarte timida, inca nu stia cum sa procedeze fata de colegii ei. Spre sfarsitul orelor de curs deja isi facuse cativa prieteni, fusese o zi frumoasa, dar cam complicata.

Elena inchise caietul in care rezolvase, in dupa amiaza aceea, tot felul de exercitii de matematica. Il pune de-o parte si, ridicandu-se de la masa de lucru, se apropie de biblioteca din camera sa. Privirea i se opreste pe una dintre cele cateva fotografii ce se odihnesc pe un raft. Imaginea parca prinde viata. Tatal ei bun nu mai era, amintirea lui inca o rascolea profund, dar are puterea de a zambi acelei amintiri frumoase cu tatal ei. 

Un alt popas de suflet langa o noua fotografie, chipuri de baieti si de fete, intr-o explozie de bucurie, la poalele unei paduri. Elena apropie fotografia de ochi, incepe sa zambeasca cald, cu toata fiinta ei, amintindu-si de fostii ei colegi. Spera sa se acomodeze repede cu colegii cei noi, cu toate ca ea era o fire vesela si comunicativa, de aceea nu isi facea prea multe griji in privinta colegilor.

In acea zi iesind pe poarta liceului, a simtit o boare de vant, starnita ca din senin, ii mangaie fata, gatul, infiorandu-i, in acelasi timp, buclele de par de culoarea soarelui. Elena simti nevoia sa se aseze pentru cateva minute, pe o banca din parcul care trecea in fiecare zi in preajma liceului.

Inchise ochii, primind cu recunostinta mangaierile binefacatoare ale vantului, care se rasfata parca in jurul fiintei sale, staruind, dar si sfios, invaluindu-i mijlocul.

Se bucurase insa pentru ca el, Mihai, care parca o asteptase spre a ii spune bun venit in prima ei zi de scoala. Baiatul era inalt, cu trup de atlet, cu parul negru si cu ochii albastri, cu un chip frumos, barbatesc, dar totusi adolescent. El i-a zambit si a fost mirata sa constate ca, pe langa zambetul ce deschisese parca o poarta a sufletului ei, se strecurase acolo, ca o mangaiere, imaginea tanarului aflat atunci in fata sa.

El a fost primul baiat pe care il intalnise cand a pasit pe poarta liceului, ca sa intre la cursuri. Era un pic speriata, coplesita de o emotie de nedescris, stia ca este un liceu foare bun, stia ca va fi o concurenta serioasa, ca va trebui, din cauza aceasta, sa faca fata unui adevarat examen, trebuia sa reuseasca, astfel se facea de ras in fata tuturor.

In jurul ei se facuse un gol. Colegele si colegii o priveau cu oarecare mirare dupa aerul comportarii. Noroc ca doamna diriginta nu se afla in clipele acelea langa elevii care ii luase pana atunci in primire, strigandu-le numele inscrise in catalogul provizoriu. Plecase, pentru cateva minute, sa mai rezolve, probabil, vreo treaba, inainte de inceperea festivitatii de deschidere.

Elena era fericita in acea zi frumoasa la inceperea primei zile de liceu, simtea tot felul de emotii in corp, dar se simtea minunat alaturi de acei colegi noi.

 

 

Distribuie

Lasă un răspuns