Cum a ramas singur cu fetita lui

Printr-o intamplare, au devenit foarte buni prieteni. Din simpli colegi de munca, au ajuns sa discute foarte mult, despre treburile de servici, pana la viata personala a fiecaruia. Erau nedespartiti, le placea foarte mult sa fie impreuna, si asa au gasit modalitatea de a se intalni mereu. Se ajutau reciproc, ca doi buni prieteni.

Intr-o zi, unul din ei i-a povestit celuilalt despre viata lui de familie. Era insurat si avea o fetita, dar nu se mai intelegea deloc cu sotia lui, ii venise chef de duca ei, nu il mai suporta nici pe el, nici pe fetita. Toata ziua avea chef de cearta, nu o mai intelegea nimeni ce are, de ce este suparata pe ei, pe viata… pana intr-o zi cand i-a parasit.

Nu mai stia ce sa faca acest barbat deosebit, o iubea nebuneste, dar trebuia sa ramana demn si sa aiba singur grija de fetita, cu toate ca nu era asa de usor. Trebuia sa plece la servici, sa o duca pe aia mica la scoala, dar mai ales voia sa fie cat mai mult impreuna cu ea, sa o scuteasca de suferinta provocata de mama ei.

Prietenul lui il sfatuise sa o dea in judecata pentru a ii cere pensie alimentara, dar el nici nu a vrut sa auda de asa ceva, spera ca intr-o zi ea se va intoarce inapoi la el si la fetita lor. Si tocmai ca asa s-a intamplat. El hotarat sa ii mai acorde o sansa, sa fie iar impreuna, macar pentru cea mica. O perioada a fost bine intre ei, dar doamnei i-a venit iar chef de duca si i-a parasit definitiv.

Deja ii terminase total pe amandoi, el ramanea iar singur cu fetita, alergand toata ziua pentru a-si putea face toate treburile, dar mai ales trebuia sa se imparta intre servici si casa.

Simtea ca l-au parasit puterile, nu mai avea chef sa se intalneasca cu prietenul lui, voia doar sa aiba grija de fata lui, sa o plimbe prin parc, sa o ajute sa isi faca temele, deja nu mai avea viata personala. Dar nu asta il interesa, viata personala, ci doar binele fetitei, sa nu simta lipsa mamei.

Deja prietenul lui ajunsese la limita rabdarii, il tot sfatuia sa o dea in judecata pentru pensie alimentara, trebuia sa contribuie si ea cu ceva la cresterea fetitei. Intr-un final si-a ascultat prietenul si a inceput sa faca demersurile pentru pensia alimentara.

Acum spun si eu… ce fel de mama este aceasta femeie?

 

 

Distribuie

Lasă un răspuns