Regasirea dragostei

Oboseala Paulei invinsese orice prudenta. Atipi cu cativa kilometri inainte de sosire. Robert incetini, intrigat de tacerea si de nemiscarea ei prelungita. Se apleca sa-i vada chipul si zambi: dormea… Nu se putu impiedica sa nu o priveasca, tinandu-si rasuflarea de teama sa nu o trezeasca. Era frumoasa, nespus de frumoasa… Poate mai mult acum la treizeci de ani decat la optsprezece.

Si trecuse atata vreme de cand era privat de placerea de a o privi cu adevarat, de a-i detalia trasaturile fara a suscita o reactie imediata de respingere.

Ce idiot fusese acum zece ani. In sfarsit, nu servea la nimic sa regrete greselile din trecut. Cat drum parcurs de atunci, gandi Robert in timp ce masina lui prindea viteza. Sa reuseasca, sa lupte, sa domine lumea, iata ce conta pentru el la acea vreme. Dar ceea ce fusese atunci unicul scop al existentei sale nu mai exercita acum cea mai mica fascinatie asupra lui.

Tanara pe care crezuse ca e bine sa o respinga, devenise o femeie pe cat de atragatoare pe atat de inaccesibila.

Expresia lui Robert se inaspri. Acesta era bilantul vietii lui? Sa se fi inselat pe toata linia? Dar Paula si el abia ieseau din adolescenta. Si ambitia care-l devora atunci era mult anterioara primelor lor sarutari.

In timp ce conducea cu o mana sigura, Robert lasa sa-i alunece gandurile spre anii din copilarie.

Pentru a nu comite o greseala, el o rupse cu Paula. Cu durere in suflet, dar ferm convins ca aceasta era singura solutie rezonabila. Pentru ea si pentru el. Despartirea fusese mai dura decat prevazuse, odata, departe de ea.

El, Robert, sa aiba indoieli? Imposibil. El era un om de viitor, facut sa lupte si sa invinga. Dragostea lui Paula fusese o capcana, o incercare. Dar el avusese curajul sa o depaseasca pentru a merge inainte.

Multi ani mai tarziu, Robert ajunsese sa recunoasca ca amintirea Paulei il mai urmarea. Renuntase la ea. In ziua in care afla, ca tanara femeie era celibatara, Robert hotara sa revina si sa se stabileasca cat mai aproape de ea. Fara ca totusi sa-si faca iluzii.

Era de ajuns probabil sa o intalneasca o data pe Paula pentru a sti daca alerga dupa himere. Frumoasa fata cu parul negru care-i obseda memoria nu mai exista cu siguranta decat in imaginatia lui.

Dar daca Robert se pregatise sa indure cea mai mare deceptie din viata lui, se produse contrariul. Cand intamplarea ii puse unul in prezenta celuilalt, Robert simtise din plin socul regasirii. Ea era aceeasi si totusi o alta.

Dar cu personalitatea si stralucirea celor treizeci de ani, o gasise impodobita cu un nou mister. Curiozitatea veni sa se adauge nostalgiei. El se lasa prins de farmecul ei. Gata sa incerce din nou aventura, si sa o impinga cat mai departe dorea sa mearga Paula, de asta data.

Pana-n prezent mai mult pierduse teren decat castigase. In aceste conditii, putea el spera ca o noua poveste de dragoste se va lega intre ei? Putin probabil… Ea avea toate motivele sa nu se increada in el. Poate, cu timpul sa-i castige increderea, ar fi fost deja mult, daca ai in vedere…

Distribuie

Lasă un răspuns