Minunatia adoptata

Se tot gandea cum sa imi spuna ca vrea si el un catelus… gasise un suflet parasit pe strada. Spera din tot sufletul sa accept ideea de a-l aduce acasa. Isi dorea din suflet sa il ia, sa il creasca si sa-l ingrijeasca cum stie el mai bine. Cand mi-a spus in ziua aceea, parca nu imi venea sa cred ca se speriase ca eu nu o sa vreau sa aduca un catelus. Era prea scump ca sa nu il accept, si chiar i-am propus baiatului meu sa il aduca, sa ii facem o baie si imediat sa ii dam sa manance.

Cand l-a adus in casa, imediat l-am luat in brate, si m-a privit cu ochii aceia blanzi de iti venea sa cazi jos de bucurie cand il vezi. Baiatul meu nu mai avea rabdare, voia sa ajunga cat mai repede acasa cu el, era atat de fericit, ceea ce m-a facut sa plang de bucurie. Avea si el un suflet de aici inainte, parca erau facuti unul pentru celalalt.

Acasa la noi s-a acomodat foarte repede, i-am facut culcusul lui, castronul cu mancare si apa, iar dupa ce a mancat imediat a si adormit.  Cat este de dragalas. Acum ne gandeam ce nume sa ii punem, inca nu ne hotarasem, fiecare avea o idee, mie imi venise ideea sa ii pun numele Nero, nu stiu de ce, dar imi place mie numele asta, baiatul ar fi vrut sa il strige Puf, si chiar era ca un puf mic. Asa i-a ramas numele, strigandu-l mereu a inceput sa se obisnuiasca cu numele,  ciulea urechile imediat si incepea sa dea din coada. Era atat de fericit ca avea si el o casuta, o familie care sa il ingrijeasca si sa il iubeasca.

Cand ii era foame imediat se aseza in fata frigiderului si dadea cu labuta in usa, atunci stiam ca ii este foame, si ii dadeam hrana pentru el. Este foarte mancacios, si mai mereu ii dadeam si un supliment.

Pe zi ce trece se face tot mai frumos, imi placea sa il ingrijesc ca pe un copil, atat de drag imi este. Dar, baiatul meu il rasfata cel mai mult, nu voia sa stea o clipa fara el, majoritatea timpului o petreceau impreuna. Lui Puf ii placea foarte mult cand ii faceam baie, era atat de bland, parca tot ar fi vrut sa stea mai mult la apa.

In fiecare zi il scoatem la plimbare, alergam, ne zbenguim, de ajungem inapoi acasa rupti de oboseala. Nu credeam ca acesta fiinta blanda imi va schimba viata foarte mult, am ajuns sa il iubesc foarte mult, si nimic nu ne va desparti.

Suntem foarte mandri de el cand mergem la plimbare, parca am senzatia ca toata lumea ne priveste cu admiratie. Este un catel jucaus si ne iubeste foarte mult.

 

 

Distribuie
  • 7
    Shares

Lasă un răspuns