Micii nostri prieteni

Din copilarie am iubit natura si fiintele salbatice, si i-am incurajat si pe copii mei sa respecte toate fiintele vii, sa iubeasca animalele, pasarile si insectele care traiesc pe pamanturile noastre.
Inconstient si adesea fara a intelege ce fac, unii oameni pot fi ingrozitori de cruzi si intotdeauna ma infurii cand ii vad facandu-le rau animalelor mici, fara aparare, rupand aripioarele fluturilor, strivind melci si aruncand cu pietre in pasari. Dar, cel mai tare ma doare atunci cand vad o bestie cu chip de om maltratand un caine sau un cal. Atunci nu mai sunt eu, parca devin alt om, dar sper sa nu mai fiu nevoita vreodata sa vad asa ceva care sa ma marcheze foarte mult.
M-am decis cu mult timp inainte sa se nasca copii mei, ca nici un copil de-al meu nu va face vreodata vreun rau vreunei fiinte vii.

Pentru a face natura mai personala si a le-o face mai aproape de sufletul copiilor mei, am inventat povesti despre micii nostri prieteni care locuiesc aproape de zidul din gradina. Le spun la cei mici de povestea cu sarpele cel negru, prietenos, care are o slabiciune pentru ciocolata cu cirese si care si-ar dori sa fie proprietarul unei cofetarii, despre cele doua veverite casatorite si fara copii, care ar vrea sa adopte unul sau doi, despre iepurasul care are o ambitie ascunsa de a participa la o parada, si multe alte povestirii care ii incanta si se distreaza foarte mult atunci cand le povestesc.
La cei mici au inceput sa le placa povestioare ale mele, de fapt, nu se satura niciodata de ele si trebuie sa le repet mereu. Pentru a le face placere copiilor mei, inventez intotdeauna aventuri noi, ceea ce, de multe ori, imi pune imaginatia la grea incercare.
De cateva ori, in ultima vreme, m-am gandit chiar ca poate ar trebui sa le astern pe hartie si sa le ilustrez. Poate ca am s-o fac candva, dar doar pentru copii mei. Brusc, ideea asta mi s-a parut interesanta. Ce surpriza minunata ar fi pentru ei daca as crea o carticica sau o felicitare ilustrata, pentru fiecare din ei, si le-as pune-o in ciorapel de Craciun.
Am oftat in gand, oare as fi caraghioasa daca as face asa ceva de Craciun? Nu prea cred, dar voi incerca, macar stiu ca ii va bucura daca vor primi ceva.
Anul acesta spera sa fie zapada ca sa se poata da cu sania impreuna cu tatal lor. Le-a promis ca ii va invata sa si patineze, stiu sigur ca ei sunt incantati.

Distribuie

Lasă un răspuns