Ganduri si iar ganduri

Biblioteca devenise sanctuarul meu in ultimile cateva saptamani si acum ma aflam aici, luni dimineata, uitandu-ma prin casa si band o ceasca de cafea, gandindu-ma la cele spuse de prietena mea la sfarsitul saptamanii.
Avusese dreptate, spusese doar adevarul.
Recunoscusem asta in fata ei si a mea. Autocompatimirea nu era unul dintre defectele mele. Cu toate acestea, stiam deja ca-mi va fi foarte greu sa ajung sa-mi stapanesc durerea, ca imi va trebui multa vreme sa-mi pot controla  suferinta in totalitate. Durerea din mine era fara odihna, nu parea sa se micsoreze deloc, tristetea mea era coplesitoare, singuratatea ma umplea de jale.
Amintirea ingrozitoarei violente care imi smulsese familia de langa mine si imi schimbase viata pentru totdeauna( sau doar temporar, continuam sa sper) va exista mereu in inima mea. Asa imi fusese dat. Dar voi incerca sa o iau de la inceput. Intr-un fel. Ii promisesem asta prietenei mele, i-o datoram atat ei, cat si mie. Si asta cel putin constituia un debut pe undeva.

Inca nu stiam ce voi face cu restul vietii mele, unde am sa traiesc sau cum imi voi castiga existenta. Primul lucru pe care trebuia sa il fac, era sa ma desprind de aceasta disperare, de toate obiceiurile care le-am avut pana acum, sa ma ridic deasupra ei, daca voi putea, dar cu un pic de speranta simteam ca o sa reusesc in tot ceea ce voi face.
Mai devreme, azi-dimineata, imi venise ideea ca ar trebui sa imi gasesc ceva asupra caruia sa-mi concentrez atentia, chiar si pentru putin timp, ceva care sa-mi ia gandurile de la necazuri, sa ma scoata din apatia care ma cuprinse de ceva vreme.
Parca nu ma mai interesa nimic, dar cineva imi atrasese atentia prin pictura, dar nu asta ma interesa in mod deosebit si deci nu era o solutie pentru momentul de fata.  Imi doream nespus de mult ceva, o noutate, ceva ce nu mai facusem pana acum, ceva sa imi abata toate gandurile rele, dar inca nu stiam ce.
Jurnalul nu avea o valoare baneasca, din cate stiam, si categoric nu avea nici o legatura cu modul meu de a-mi castiga existenta, dar totusi asa ceva ma tinea ocupata pana cand urma sa ma hotarasc asupra viitorului meu, asa infiorator cum parea pe moment.

Distribuie

2 comments

Lasă un răspuns